Love letter 2

Desi a trecut foarte mult timp, public a doua scrisoare a Corinei. De data aceasta revolta este impotriva anorexiei si a modelului de viata impus de "femeile-schelet". Va invit sa degustati...

"Buna,

Care-i treaba cu femeile astea scheletice care impun parametri de frumusete total deplasati? Se pot numi femei fiintele astea fara sani, fara fund, fara… forme feminine? Nu stiu…stiu doar ca acest fenomen al femeii snur fara sani, fara cur face in fiecare zi tot mai multe victime in randul adolescentelor si nu numai, nici barbatii nu sunt feriti de acest trend bolnavicios.

Persoanele care sufera de anorexie se pot numi persoane bolnave pentru ca anorexia este o boala psihologica. Acestea sunt in majoritatea cazurilor femei tinere nesigure, complexate, singure sau maltratate psihologic care cer atentie si admiratie cu disperare si sunt convinse ca vor obtine aceasta atentie slabind si incercand sa semene cat mai mult cu modele din reviste sau de pe pasarele. Infometarea sistematica si pierderea accelerata in greutate reprezinta pentru anorexice o dovada, de fapt o iluzie, a faptului ca incept sa puna stapanire pe viata lor pentru ca refuzul mancarii este un test de vointa foarte greu de trecut. Anorexicele sunt victime proprii pentru ca se razbuna pe propriul corp si victime ale societatii…e destul sa ma gandesc la Victoria Beckham,la Nicole Ritchie la Paris Hilton sau alte pipite din astea nemancate. Nu ma intristeaza faptul ca sunt extrem de slabe si hidoase, ma deranjeaza faptul ca promoveaza o himera, promoveaza prostia si superficialitatea. Stilul de viata al divelor subnutrite de la Hollywood nu e acelasi pe care il afiseaza, chiar e atat de greu de inteles lucrul acesta? Invit persoanele ce citesc sa acceseze http://www.medicinenet.com/anorexia_nervosa/article.htm.

Anorexia provoaca multe boli fizice: lipsa de vitamine care duce la malfunctionarea organelor vitale, lipsa de calciu care provoaca slabirea oaselor, dereglarea sau pierderea ciclului menstrual, dereglarea PH-ului din stomac, probleme intestinale, carii, apatie, depresie, imbatranire… nu mai continui pentru ca mi se face rau. Nu scriu acest articol pentru ca vreau sa critic sau pentru ca sunt eu complexata, il scriu pentru ca vreau sa trag un semnal de alarma : nu e normal. Nu cred ca fetele, femeile, care se infometeaza o fac pentru a place barbatilor, cred ca o fac pentru a demonstra ceva lor insusi, dar o fac in mod gresit, distrugandu-se. Aveti mila de voi fetelor si lasati divele osoase sa se bata intre ele. Refuzurile, ignoranta, durerea poate fi inlaturate si altfel…la o inghetzata de ciocolata impreuna cu cea mai buna prietena sau in timpul unei cine romantice cu iubitul. Inconjurati-va de persoane care va pot fi aproape. Dar, daca nu exista nimeni cu care sa discuti, nimeni care te poate intelege ce faci? Te refulezi in foame? Nu! Te lupti cu tine insati si iesi dracului din casa sa cunosti lume!!! Nu ai prieteni, cauta-i, s-ar putea sa fie mai aproape decat crezi. Nu va mai pedepsiti degeaba pentru ca nu intreseaza pe nimeni cate kg aveti si daca greutatea e o limita spre a reusi in viata atunci spuneti celor care impun aceste limite sa va pupe in fund! Increderea in sine este greu de construit, e adevarat, dar merita.

Acesta e un un efort care merita, este un efort care nu iti cere sa fii flamanda, iti cere sa te iubesti si sa te accepti asa cum esti.

Cori"

1 luna, 22 de zile si numar...

Da... vine Craciunul intr-o luna si 22 de zile. Si totusi pentru multi Sarbatorile de Iarna nu mai reprezinta nimic. Stiu ca mai sunt aproape 2 luni pana cand Mosul coboara pe horn si pune cadouri sub bradul copiilor cuminti. Si multi imi spun ca sunt nebun ca ma gandesc la asta inca de pe acum. Si ce daca? Sa spuna.

Pentru mine, Craciunul mereu a reprezentat o sarbatoare aparte. De multe ori mult mai importanta si decat ziua mea, care e la doar 2 zile distanta. Si asta pentru ca dupa "piatra de hotar 1989" Sarbatorile de iarna le-am perceput altfel. Deja aveam o varsta la care puteam sa ma bucur de cadouri, de fructele specifice iernii (banane si portocale) si de atmosfera creata in jurul Nasterii Domnului.

Dar am crescut si sentimentul de bucurie a cam scazut. Si asta poate si pentru ca stiu ca Mosul nu exista (decat daca ma imbrac eu in costumul lui, ca la ce burta am...) si pentru ca au avut grija toate multinationalele si posturile TV sa il transforme intr-o afacere. Deja Mos Craciun nu mai e imbracat in celebrele culori alb si rosu ci in oricare alta culoare, in functie de cromatica siglei companiei (adica Mosul celor de la Pepsi e albastru).

La fel, cadourile au evoluat. Unde sunt Craciunurile cand ne bucuram cu trei masinute aduse din mijlocul plantatiei de orez a Chinei? Acum un copil se bucura mai tare de un telefon mobil decat de un set Lego. De un mp3 player decat de o papusa Barbie. Dar poate ca asta inseamna evolutia.

Se pare ca si valorile traditionale se pierd usor usor. Daca la inceput a merge sa colinzi era ceva pregatit cu saptamani bune inainte si primei cativa covrigi si doua portocale (daca avei noroc sa dai peste vreun "bogatan") acum daca indraznesc sa ii dau vreunui colindator mai putin de 3 lei deja ma injura. Si chiar si 3 lei sunt asa... de un pachet de tigari aproape.

Voi ce credeti? Mai este Craciunul acel moment unic in an in care toti se aduna in jurul mesei si se bucura de prezenta familiei?

De ce sa nu faci Revelionul in Romania

Din enorm de multe motive. In primul rand din cauza preturilor uriase si a dorintei romanesti de imbogatire subita. Am fost astazi la Romexpo cu scopul de a degusta vinuri... si de a realiza un reportaj-tema pentru facultate. Dupa ce mi-am terminat treaba in zona bahica am ales sa vizitez si restul expozitiilor care sunt in paralel cu aceasta de bauturi.

Zis si facut. Am ajuns prima data la tehnica militara, acolo unde accesul se facea doar pe baza de invitatie sau legitimatie. Cum acreditare de presa nu aveam, iar a ma duce sa o ridic de la biroul de presa nu imi era la indemana, am ales sa las nebifata aceasta expozitie si sa ma delectez cu elicopterul de politie german si cu tancurile romanesti. Oare care credeti ca arata cel mai bine?

Ajung usurel in pavilioanele unde se desfasoara ExpoTurism. Primul lucru care imi sare in ochi este Dezbracatu' care, impreuna cu Pustiu', faceau turul expozitiei, cautand urmatoarele "victime" pentru reportaj. Dupa aceea m-am hotarat sa iau orice oferta de petrecere de revelion pe care o gaseam. Prima firma de turism imi spune ca nu are oferte din Romania, dar ca imi poate asigura un sejur de vis prin alte tari. Ok... iau o oferta de pret si constat ca, intr-adevar, un sejur de 7 zile prin Viena, ce-i drept fara haleala, dar cu transport inclus, ajungea pe undeva pe la 350 - 400 de euro, diferenta facand-o numarul de stele al hotelului care urmeaza sa iti fie casa pentru vreo 6 nopti.

Pana sa ajung la un stand care oferea si Revelioane prin plaiurile mioritice, mai colectez Thailande, Dubai-uri sau chiar Florida. Toate, la preturi "modice: de pe la 600 de euro in sus. In fine ajung si la un stand care avea oferte de trecut pragul unui nou an si in tara. Mai precis la Predeal. Cea mai ieftina camera costa, pe noapte 50 de euro. De persoana, logic. Hai sa facem un calcul: 50 x 6 nopti= 300 de euro. Hopa... deja mai pun si banii de mancare si de drum si de alte alea si mai bine ma duc la Viena, unde in pret am inclus si un fenomenal concert de An nou al orchestrei vieneze... La Predeal ii am inclusi pe Salam si pe De Vito... tot un fel de concert si asta pana la urma, nu? Nu m-as mira sa aud vreo manea remixata pe ritm de "jingal belz".

Dar lovitura de gratie a fost pretul unei "oferte" de 4 nopti si 5 zile, tot de la Predeal, dar la un stabiliment de 4 stele. Nici mai mult, nici mai putin... tineti-va bine (si nu exagerez cand zic sa va tineti bine), 5.200 de euro!!! Tot de persoana. Oare in banii astia ce intra? 20 de gagici in fiecare ora? Masaj cu ciocolata elvetiana? Bai in suc de ananas? Ce dracu'?? Hai sa fim seriosi. Si ne mai intrebam de ce se duce naibii turismul romanesc. Pai de banii astia se duce un cuplu linistit, cu all-inclusive, tocmai in Bali. 8 zile si 7 nopti. Cu avionul. Cu mancare. Cu tot ce vrea sufletul lor inclus.

Trecand peste acest soc emotional am degustat o portie de spaghete milaneze facute ad-hoc de un bucatar meserias si am continuat plimbarea prin zona de sport si agrement. Nimic deosebit aici. Multi muschi si putina minte. Afara deja se facea noapte iar frigul se lasase mai aprig decat Gigi Becali asupra lui Hagi.

Am plecat de la Romexpo cu senzatia ca cei 6 lei dati pe biletul de intrare au meritat cu varf si indesat. Macar pentru spaghete si pentru atacul de cord pe care era sa mi-l provoace oferta de Revelion de la Predeal. Care cred ca incepe sa semene cu un Saint Moritz carpato-danubiano-prostic. Avanti romanasi idioti. Si in cativa ani o sa ajungeti sa vanati turistii romani la fel de aprig precum Chiuariu pe Tulus. La dracu cu dorinta voastra de imbogatire subita!!!

Cum a fost distrus SIAB-ul...

Am asteptat jumatate de an sa aiba loc SIAB. Pentru cine nu stie, ma refer la Salonul International Auto Bucuresti. Fiind fanatic al orice are de la 2 roti in sus si un motor nu concepeam sa lipsesc de la asemenea eveniment. Care, teoretic, fiind si organizat o data la 2 ani, trebuia sa prezinte cele mai noi modele, descoperiri si inovatii tehnice din domeniul automobilistic.

Insa, ca de obicei, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In primul rand, nedorind sa platesc 15 lei pe un bilet am preferat sa cumpar revista "Top Gear" care, in numarul din septembrie, oferea in pret si o invitatie la SIAB. Singura diferenta era ca aceasta invitatie nu imi asigura si transportul, asa cum biletul obisnuit o facea. In cazul in care doresti sa vii la bordul masinei personale pretul parcarii este acelasi ca si al unui bilet - 15 lei (pe langa bilet, normal). Asa ca as trebuit sa apelez la un microbuz din Piata Presei Libere. Bun... pana aici toate bune si frumoase, mi-am zis eu. Numai ca un simplu drum pana la fostul Metro Otopeni a durat nici mai mult, nici mai putin, de 1 ora. Si ganditi-va ca vorbim de aproximativ 10 km...

In cele din urma microbuzul ne debarca in fata Salonului iar eu deja imi imaginam bolizii si conceptele care, din pacate, imi ramasesera in minte de la Salonul Auto din Frankfurt de acum cateva saptamani. Nu, nu am fost acolo, doar am privit la TV si in ziare. Accesul in perimetrul salonului se face foarte usor deoarece angajatii de la paza nu se mai obosesc nici macar sa verifice originalitatea biletelor sau invitatiilor, multumindu-se sa le rupa in doua. Primul lucru care m-a dezamagit a fost faptul ca expozitia propriu-zisa este organizata in 3 corturi uriase. Din care climatizarea cam lipseste, la fel ca si orice sursa de mancare, doar sucul avand drept de achizitionare, la pretul de 4 lei, jumatatea, normal.

Timp de 3 ore si jumatate am analizat, pozat si admirat toate „jucariile” cu 2 si, respectiv, 4 roti. Si am ramas cu adevarat impresionat de foarte putine exemplare: BMW M3, pe care l-as cumpara in prima clipa in care mi-as permite sa il intretin, Mercedes S-Guard, cu un pret de referinta de 500.000 de euro, dar simplul fapt ca este blindat justifica pretul exorbitant, Ford Iosis X, incaltat cu jante Borbet de 20 de toli si, in nici un caz in ultimul rand, Honda Civic Type R, al carui bord este, cred, transpus din vreun MIG.

In aceste 3 ore si jumatate am transpirat ca un porc si nu am depus nici un efort fizic, in afara de luptele de gherila pentru o poza mai buna, si am reusit performanta de a face 400 de poze... A urmat proba de foc... intoarcerea acasa. Pentru a prinde un loc intr-unul din microbuze a trebuit, la propriu, sa ne luptam cu ceilalti vizitatori ai SIAB-ului, la fel de inconstienti ca si noi incat sa nu isi cumpere bilet cu transport inclus.

Per total, la final, dupa experienta SIAB 2007 am ajuns la aceeasi concluzie dintotdeauna: Romania duce lipsa de organizare si de oameni capabili sa rezolve problema asta.

Yahoo este de cacat. Asta stim de mult. Mai nou se pare ca pana si statusul messengerului e pe masura idioteniei Yahoo. Daca vrei sa scapi de limitarea de 40 de caractere a unui status instaleaza acest patch, facut de un roman, si atat. Trebuie doar sa ai mess-ul complet inchis. 

http://pdcbox.gotdns.com/y_statusFix.zip

Muzica romaneasca... exista?

Acest articol reprezinta etapa a doua a concursului de bloguri. Daca iti place intra si lasa-mi un vot.

http://bloggeri.ro/2007/09/30/muzica-romaneasca-exista.html

De multe ori stau si ma intreb daca exista cu adevarat. Si imi dau seama ca DA! Atata timp cat vor exista formatii care vor dori si care vor si face, in primul rand, muzica INSTRUMENTALA adevarata si, in al doilea rand, versuri care sa „imbrace” adecvat tema sonora putem spera la muzica autohtona de valoare.

Nu vreau sa fac din acest articol unul anti-manele. Nu mi se pare corect. Atata timp cat gusturile nu se discuta, nici eu nu vreau sa fiu partinitor. Fiecare cu ce ii place. Pentru ca unul poate veni sa imi spuna ca Adi De Vito e genial iar altu’ spune ca idealul lui in viata e sa ajunga precum Elvis. In momentul de fata prea putini fac muzica reala. Majoritatea melodiilor sunt loop-uri electronice, in timp ce formatiile care sunt cu adevarat interesate de instrumente sunt considerate underground.

Din fericire, in ultimul an o multime de formatii celebre au hotarat sa ne cante si incante. Incepand de la Jennifer Rush si pana la cele doua mari festivaluri (B’Estival si CokeLive) care au reunit adevarati monstri sacri pe scenele lor (iar istoricul recital in duo Marilyn Manson – Alice Cooper este poate cel mai bun exemplu in acest sens), Romania a vazut concerte adevarate. Si care, desi nu ieftine, au cam avut „casa inchisa”. Semn ca romanul a inceput sa inteleaga ca muzica buna costa dar merita.

Toate posturile TV promoveaza asiduu cate o vedete, doua, care au dat mai multi bani in acest sens. Din pacate, trupele bune, lipsite insa de fonduri, sunt lasate pe la usile caselor de productie cu demo-urile in mana pana cand vreun producator se plictiseste de Andreea Balan, Keo sau Pepe si le da o sansa. Si chiar daca nu toti ajung sa guste celebritatea si faima unor adevarate staruri ale muzicii, din cand in cand apar si adevaratele „stele”. Care stiu ce inseamna sa pleci de jos si de aceea niciodata nu vor avea nasul pe sus si vor munci pentru fiecare single ca pentru primul.In momentul in care publicul cere se va gasi cineva care sa ofere.

Romania are, ca si in fotbal, valori muzicale nedescoperite din cauza coruptiei si a interesului personal care de cele mai multe ori primeaza calitatii. Dar, pentru fiecare 50 de false vedete, va exista mereu o adevarata valoare care sa le eclipseze in orice imprejurare.

     De data asta voi posta un articol al unei prietene. Textul ii apartine in intregime Corinei si sper sa va placa. Eu il consider unul extrem de sincer si am primit promisiunea unui astfel de articol in fiecare luna, cel putin. Lecturare placuta!

"LOVE LETTERS: Tema de azi: “Daca dragostea dispare...”


30/09/2007


“As vrea sa incep in mod clasic cu “Draga....” dar nu reusesc sa-ti mai spun asa....ma doare prea tare pentru ca tu nu esti dagul meu,tu esti dragostea mea si nici asa, pentru ca nu mai esti al meu....esti al alteia. Alta iti spune “Buna diminineata iubitule!”, alta te face sa razi,alta te face sa iubesti. Nu sunt gelosa…e corect asa, viata merge inainte, noi ne-am despartit din cauza distantei , nici eu nici tu nu am vrut . Am uitat sa te anunt ca de cateva zile m-am intors acasa.

Ieri ma plimbam pe strada si te-am vazut dupa luni de zile, erai cu ea…nu ti-ai dat seama ca noi doua semanam mai mult decat ar trebui , sau poate asta si era scopul tau? Nu stiu daca m-ai vazut cand am traversat pe partea cealalta. De ce iti scriu? Vreu sa iti spun ca am reusit sa las trecutul in spate, incep sa ma vindec de tine fiindca de cand ne-am despartit astazi am reusit sa plang pentru prima oara...dupa un an de zile. Plansul m-a eliberat; acum mi-e bine, dar nu neg ca vreau sa te vad, vreau sa-ti aud vocea si sa-mi spui ca esti fericit...mi-e frica sa te intreb daca ma mai iubesti,mi-e frica de raspuns. Am nevoie sa te uit pentru ca am nevoie sa iubesc din nou. Am pe cineva acum si de fiecare data cand dorm langa el si te visez pe tine ma simt ca o mincinoasa. Nu mi se pare corect si normal…as vrea sa-ti mai spun ca…”

Ce ar trebui sa fac? O sa las sa treaca timpul, incep deja sa ma resemnez, e ok sa sufar pentru ca dragostea nu dispare asa usor, unii au nevoie de ani intregi ca sa uite. Cand suferi din dragoste (fara Mircea Radu)nimeni si nimic nu te poate face sa te simti mai bine,e totul doar in mainile tale, in loc sa te disperi si sa plangi ca prostul/a adu-ti aminte de momentele placute,de greutatile depasite impreuna, nu te mai gandi la el sau la ea ca la dragostea pierduta ci ca la o persoana care ti-a oferit inima si care ti-a facut un mare cadou: te-a facut sa iubesti. Stiu ca doare, stiu ca iti vine sa mori si sa te inneci in lacrimi dar toata suferintza asta nu face altceva decat sa te faca mai puternic/a si cand vei fi pregatit sa iubesti din nou totul va fi altfel,mai intens, mai frumos,poate mai dureros ,din ce in ce mai complet. Amintirile raman indiferent de ce ar urma dar cum ai girja de ele depinde doar de tine.

Cori

P.S. Daca vrei sa mai vorbim despre dragoste sau sex, scrie-mi si-ti voi raspunde."

Efectul de blog

"Efectul de blog" reprezinta prima tema de concurs. Daca iti place ceea ce am scris lasa-mi un vot aici, http://bloggeri.ro/2007/09/21/efectul-unui-blog-in-viata-unui-om.html, prin simplul click pe numarul de stele pe care crezi ca il merit.

Blogul a devenit o moda. Si chiar o afacere. Daca la inceput blogul era un coltisor al cuiva care isi exprima in mod franc parerile, trairile sau sentimentele, astazi blogul reprezinta mult mai mult. Deja unele bloguri nu mai sunt simple jurnale personale. Reprezinta locuri de informare, de distractie si de intalnire a persoanelor care gandesc la fel sau, dimpotriva, a celor care se revolta impotriva unei idei.

De la copii de 6-7 ani si pana la politicieni de seama, toti au un blog. Nu conteaza ca in el sunt poze cu Pikachu sau cu Traian Basescu. El exista in spatiul virtual si poate fi accesat de oricine. Poate ca multi cred ca a avea un blog e “cool” si ca da bine sa ii spui colegului de banca sau de servici, “ba, intra si tu pe blogul meu sa vezi ce l-am injurat acolo pe Vadim si nu au ce sa imi faca”. Da, blogul poate avea si rolul acesta de refulare dar in aceeasi masura poate fi si o inspiratie.

In timp, blogul a evoluat. In momentul acesta, unele bloguri sunt, ca valoare, peste multe ziare. Pentru ca, daca intr-un ziar nu poti selecta informatia, in aceasta lume a blogurilor tu iti alegi de unde te informezi si, mai ales, de cine alegi sa fii informat. Pentru mine articolul de blog inseamna puterea de a-mi exprima liber gandirea si de a putea sa mi-o impartasesc cu toti cei la fel, sau, de ce nu, opusi ca si opinie.

Blogul nu schimba vieti, dar le influenteaza. Pentru ca, in momentul in care descoperi un blog in ideile caruia te regasesti, deja te simti ca intr-o a doua casa, unde toti te inteleg, te aproba si gandesc la fel. Si unde te poti refugia mereu cand viata reala te doboara.
Comunitatea de bloggeri depaseste orice imaginatie. Este mai mare decat oricine si-ar putea inchipui. Iar in momentul in care vom realiza cu totii asta vom reusi sa mutam si muntii din loc. Pentru ca, cineva a spus odata o vorba cu adevarat de aur: “informatia este cea mai periculoasa arma, iar cel ce o detine este stapanul lumii”.

Melancolie de 15 septembrie...

A inceput un nou an scolar. Ce repede a trecut vacanta. Acum 2 ani ma gandeam cu groaza ca mai am doar un an de liceu iar eu am frecat o menta mare cat trei ani. Iar acum nu pot mai mult sa fac decat sa trec pe langa cei care se grabesc cu buchete mari de flori in mana sa ajunga in curtea scolii unde isi vor mai petrece inca nenumarate pauze, unde vor juca din nou un fotbal, un baschet sau unde se vor indragosti pentru prima oara.

Da... ma incearca un sentiment de melancolie. Si poate chiar de invidie. Desi scoala romaneasca, in general, nu doar liceul, este o mare varza tot parca as vrea sa mai incep o data orele de la ora 8 dimineata, stiind ca alta grija oricum nu am decat sa par interesat de cel/cea care se chinuie sa imi bage materie cu toptanul intr-un creier plecat demult in alte locuri.

Pentru prima data in acest an au existat fonduri pentru reparatia scolilor. Si totusi acest lucru nu s-a facut. De ce dracu’? Cica nu au fost terminate licitatiile la timp din vina primariilor. Ba ca ministerul e vinovat. La fel ca in orice alta situatie asemanatoare, vina se arunca din carca in carca pana se face pierduta in istorie si toata lumea e iar vesela si multumita ca elevii romani sunt la locul lor in banci. Care banci mai au putin si se transforma in rasina. Asta daca nu se trezesc cu una bucata tavan pe ele si pe elevi, implicit.

Din pacate sistemul de invatamant nu s-a schimbat deloc aproape. In afara de eliminarea testelor nationale, pe care o consider poate cea mai buna masura luata in ultimii ani in acest sector, toate-s vechi si noi-s toate. Acelasi Bac rasuflat pentru care toti invata pe de rost ca niste roboti, aceleasi materii invechite si fara aplicatie aproape, din ce in ce mai putine ore de sport si, in general, din ce in ce mai slabe generatii de elevi. Am remarcat acest lucru inca de acum 3 ani. Putini copii mai iau in serios procesul educational. Si nu pot spune in nici un caz ca eu am fost cheie de biserica sau ca am fost un elev silitor. Departe de mine asta. Dar am stiut ca totusi unele lucruri imi vor fi de folos in viata. In momentul de fata cel mai bun exemplu care imi vine in minte pentru a-mi sustine afirmatia legata de prostia crasa a noilor generatii este o afirmatie facuta de o eleva de liceu la intrebarea „Ce inseamna sa fii cool?”; raspunsul a fost unul foarte la obiect: „Sa ai un telefon cu MP3, o masina puternica si bani ca sa iesi in oras in fiecare zi”... sincer... no comment...

Iar peste doua saptamani incepe noul an universitar... nu mai sunt boboc... dar si facultatea a ajuns o bataie de joc si o metoda de a obtine o diploma care, de multe ori, face diferenta intre doi oameni, dar doar pe hartie caci in realitate...

Televizorul chiar devine tembelizorul?

CNA a pornit o noua campanie de trezire a populatiei. De data asta nu mai este vorba de celebrele slogane „Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii”, „Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi” sau altele de gen. Nu. De data asta CNA-ul s-a orientat foarte bine si se adreseaza acum parintilor pentru a-i convinge pe acestia ca televizorul nu are mereu un efect benefic asupra urmasilor lor.
„Nu lasa copilul educat de televizor!”. Acesta este sloganul noii campanii a Consiliului National al Audiovizualului si se refera la realitatile false sau prost intelese de copii care ajung sa cauzeze tragedii. In America au inceput sa se inmulteasca atacurile armate din scoli generale si licee organizate de cate un adolescent cretin, care a vazut prea multe filme. Mai nou situatiile de gen s-au extins si in Anglia, acolo unde un baiat din Liverpool a fost impuscat mortal in timp ce juca fotbal de catre un adolescent care a fugit apoi pe bicicleta.
Cele 3 filmulete ale acestei campanii sunt perfect realizate. Cei care vor sa se convinga de asta trebuie doar sa de un click pe fiecare din ele, putin mai jos. Din pacate situatiile din promo-uri este cat se poate de reala. Traim intr-un secol dominat de tehnologie si informatie. Dar asta inseamna un echilibru, pe care multi nu il au. Si in nici un caz un copil de 10 - 11 ani. Mergand zilnic pe strada poti observa influenta TV-ului asupra populatiei in general. Copii care cred ca au puteri supranaturale si se arunca de pe la geamuri, altii care se joaca cu pistoale si ajung sa isi impuste cei mai buni prieteni sau fete care cred ca a face sex la 12 ani inseamna ca sunt femei si ca trebuie sa fie respectate ca atare.
In acelasi timp si Politia Romana a declansat o noua campanie de prevenire a accidentelor de circulatie. Cu filmulete la fel de reale. Dar despre asta... poate in alt articol. Pana atunci... voie buna (ca sa fur si eu expresia lui Andi Moisescu)!

Sa circulati bine!

RATB a anuntat ca doreste modificarea tarifelor la bilete si abonamente. Astfel, un bilet simplu de calatorie ar urma sa coste 1,3 lei, fata de 1,1 cat pana acum. Asta, ca asta, dar nici abonamentele nu vor fi mai ieftine: 50 de lei pentru toate liniile. Dar chestia cea mai interesanta va fi noua gaselnita a RATB-ului de a mai scoate niste bani din piatra seaca. Vor exista abonamentele confidentiale. Nu prea am inteles eu cum o sa mearga chestia asta cu “private information” cand vine controlul, dar ma rog. Ideea generala e ca un abonament din asta VIP pe toate liniile va scoate din buzunarul fraie… aaa… calatorului… vreo 80 de lei. Lunar.
Se pare ca motivul acestor scumpiri o reprezinta investitiile in modernizare, infrastructura si alte bla bla-uri din astea, gen PSD, de pacalit mosnegii ca Iliescu nu a fost comunist. Da’ vreau si eu sa vad modernizarea asta. Ca am venit acum cateva zile cu 123-ul si in viata mea nu a curs apa de pe mine ca acum. Lasand la o parte aglomeratia, nesimtirea si eternul razboi al romanilor cu sapunul, numarul autobuzelor este mult prea mic pentru necesitatea acestei capitale “europene”.

Iar astea ca sa nu mai vorbim de nesimtirea celor care cica sunt controlori. Astia asteapta si cea mai mica greseala in pontajul unui bilet pt a-si rezolva problema banilor de bere in ziua aia. Bunaoara, citisem intr-un ziar de prin Arad ca o fata luase amenda fiindca “indraznise” sa bea Coca-Cola in fata controlorului. Cica asa spune regulamentul . Mda… din nou am ajuns la concluzia ca traim intr-o tara de papuasi.

Iar la urma ii recomand primarului sectorului 3, mister Liviu Negoita, sa mai verifice tentativele alea de toalete “inteligente” ca sunt cam retardate – nici macar usa nu se mai inchide automat. La restul nici nu vreau sa ma gandesc…

Intre fotbal si golaneala

Am asistat duminica seara la un gest pe care nici macar in ligile inferioare din Pakistan nu cred ca il poti vedea. Ionel Ganea s-a trezit ca este mai presus de regulament, legi si orice alte lucruri care guverneaza un meci de fotbal si a incercat sa isi faca dreptate singur. Asa ca l-a batut pe tusierul care semnalizase corect intrarea dura a atacantului timisorean la unul din jucatorii rapidisti.Logic, centralul a acordat un cartonas galben, numai ca pentru Ganea era al doilea din meci, rezultand un cartonas rosu si eliminare. A doua in doua meciuri consecutive jucate.

Ceea ce este mai grav e ca presedintele lui Poli Timisoara, Marian Iancu, i-a dat dreptate jucatorului. In momentul in care pana si conducatorii de cluburi instiga la violenta, la duritati intre jucatori si ameninta cu penalizari si alte masuri coercitive, ma indoiesc grav ca se poate face performanta intr-un campionat unde lucrurile incepusera sa mearga bine in ultimele sezoane.

Peste doar cateva ore se joaca meciul vietii pentru Dinamo. Daca reusesc sa elimine Lazio sunt in grupele Champions League. Daca nu... doar in UEFA. Dar acolo au mai fost si nu li se mai pare ceva extraordinar. Dar meciul tinde sa fie umbrit de zvonurile conform carora Rednic va fi demis in cazul unui rezultat negativ, multi jucatori vor fi vanduti, iar actionarii s-ar putea sa se retraga usor-usor de la echipa. Ori asa ceva nu se face, decat daca esti Real Madrid. Pentru ca numai acolo am putut vedea cum un antrenor cu rezultate excelente, cum a fost Del Bosque, a fost dat afara cand echipa juca cel mai bine, din istorie poate.

Sa dea Domnul sa se califice si Dinamo si Steaua in CL, ca poate macar asa nu vom mai vedea arbitri batuti, galerii care se injura ca la usa cortului si conducatori de cluburi cu porniri xenofobe sau rasiste!!!

De ce urasc CFR-ul

Pentru ca sunt niste nesimtiti care cer sume colosale pentru conditii de doi bani. Pentru ca aseara am venit de la Bacau cu, teoretic, un Inter City. Intr-adevar, usi cu deschidere semi-automata, aer conditionat (desi nu stiu pe cine putea sa racoreasca debitul) si, nu in ultimul rand, nasi mai civilizati si gata sa iti rezolve problemele.
Astea sunt partile bune. Dar cea mai mare dezamagire (totusi, previzibila) a fost spatiul din compartiment. Daca intr-un rapid incap lejer 6 oameni si chiar iti poti intinde picioarele fara a exista riscul de a lovi pe cineva,aseara m-am trezit ca nici macar 2 oameni nu pot sta in acelasi timp in picioare decat daca vor sa faca schimb de respiratie sau, de ce nu, de saliva. Si stau si ma intreb pentru ce aceste preturi astronomice? Aproape 70 de lei pentru un drum chinuit, calduros si pe care nu l-as face in timpul zilei pentru nimic in lume.
Si toate astea fara a mai mentiona de trenurile spre litoral. Care daca nu au intarzieri de 1 ora, sau chiar 2 dupa cum mi-a povestit o prietena astazi, parca nu sunt in buna traditie de bataie de joc a CFR-ului fata de calatori. Din ce in ce mai multe voci cer reducerea tarifelor la trenurile spre litoral, dar singurul raspuns al CFR-ului este ca nu depinde de ei, ci de cei care intretin infraastructura. Cu alte cuvinte, se arunca pisica dintr-o ograda in alta. Iar noi, calatorii si platitorii constiinciosi de bilet, trebuie sa induram in continuare manelele tuturor prostilor care cred ca telefonul mobil cu MP3 este descoperirea secolului, "toaletele" care nici macar clante curate nu au, sau nesimtirea vecinilor de compartiment care considera ca a manca cateva oua fierte in timp ce inauntru sunt aproape 40 de grade nu este nimic iesit din comun.
Cu alte cuvinte... la dracu cu CFR!!!