duminică, 30 septembrie 2007

     De data asta voi posta un articol al unei prietene. Textul ii apartine in intregime Corinei si sper sa va placa. Eu il consider unul extrem de sincer si am primit promisiunea unui astfel de articol in fiecare luna, cel putin. Lecturare placuta!



"LOVE LETTERS: Tema de azi: “Daca dragostea dispare...”


30/09/2007


“As vrea sa incep in mod clasic cu “Draga....” dar nu reusesc sa-ti mai spun asa....ma doare prea tare pentru ca tu nu esti dagul meu,tu esti dragostea mea si nici asa, pentru ca nu mai esti al meu....esti al alteia. Alta iti spune “Buna diminineata iubitule!”, alta te face sa razi,alta te face sa iubesti. Nu sunt gelosa…e corect asa, viata merge inainte, noi ne-am despartit din cauza distantei , nici eu nici tu nu am vrut . Am uitat sa te anunt ca de cateva zile m-am intors acasa.

Ieri ma plimbam pe strada si te-am vazut dupa luni de zile, erai cu ea…nu ti-ai dat seama ca noi doua semanam mai mult decat ar trebui , sau poate asta si era scopul tau? Nu stiu daca m-ai vazut cand am traversat pe partea cealalta. De ce iti scriu? Vreu sa iti spun ca am reusit sa las trecutul in spate, incep sa ma vindec de tine fiindca de cand ne-am despartit astazi am reusit sa plang pentru prima oara...dupa un an de zile. Plansul m-a eliberat; acum mi-e bine, dar nu neg ca vreau sa te vad, vreau sa-ti aud vocea si sa-mi spui ca esti fericit...mi-e frica sa te intreb daca ma mai iubesti,mi-e frica de raspuns. Am nevoie sa te uit pentru ca am nevoie sa iubesc din nou. Am pe cineva acum si de fiecare data cand dorm langa el si te visez pe tine ma simt ca o mincinoasa. Nu mi se pare corect si normal…as vrea sa-ti mai spun ca…”

Ce ar trebui sa fac? O sa las sa treaca timpul, incep deja sa ma resemnez, e ok sa sufar pentru ca dragostea nu dispare asa usor, unii au nevoie de ani intregi ca sa uite. Cand suferi din dragoste (fara Mircea Radu)nimeni si nimic nu te poate face sa te simti mai bine,e totul doar in mainile tale, in loc sa te disperi si sa plangi ca prostul/a adu-ti aminte de momentele placute,de greutatile depasite impreuna, nu te mai gandi la el sau la ea ca la dragostea pierduta ci ca la o persoana care ti-a oferit inima si care ti-a facut un mare cadou: te-a facut sa iubesti. Stiu ca doare, stiu ca iti vine sa mori si sa te inneci in lacrimi dar toata suferintza asta nu face altceva decat sa te faca mai puternic/a si cand vei fi pregatit sa iubesti din nou totul va fi altfel,mai intens, mai frumos,poate mai dureros ,din ce in ce mai complet. Amintirile raman indiferent de ce ar urma dar cum ai girja de ele depinde doar de tine.

Cori

P.S. Daca vrei sa mai vorbim despre dragoste sau sex, scrie-mi si-ti voi raspunde."

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ce comentariu sau ce parere iti pot lasa? sincer in clipa de fata plang....si nu ma intereseaza ca vor citi parintii tai sau prietena ta.....ma regasesc in cuvintele corinei....numai un singur lucru nu se potriveste: "nici eu nici tu nu am vrut". Ai ramas prietenul meu si omul datorita caruia am simtit pentru prima oara sentimentul de dragoste, primele lacrimi din iubire....a fost frumos, multi si-ar dori sa traiasca tot ceea ce am trait noi...Un mare om spunea: "Dragostea e ca si apa.Ai nevoie de ea ca sa traiesti,
dar te poti si ineca"