Melancolie de 15 septembrie...

A inceput un nou an scolar. Ce repede a trecut vacanta. Acum 2 ani ma gandeam cu groaza ca mai am doar un an de liceu iar eu am frecat o menta mare cat trei ani. Iar acum nu pot mai mult sa fac decat sa trec pe langa cei care se grabesc cu buchete mari de flori in mana sa ajunga in curtea scolii unde isi vor mai petrece inca nenumarate pauze, unde vor juca din nou un fotbal, un baschet sau unde se vor indragosti pentru prima oara.

Da... ma incearca un sentiment de melancolie. Si poate chiar de invidie. Desi scoala romaneasca, in general, nu doar liceul, este o mare varza tot parca as vrea sa mai incep o data orele de la ora 8 dimineata, stiind ca alta grija oricum nu am decat sa par interesat de cel/cea care se chinuie sa imi bage materie cu toptanul intr-un creier plecat demult in alte locuri.

Pentru prima data in acest an au existat fonduri pentru reparatia scolilor. Si totusi acest lucru nu s-a facut. De ce dracu’? Cica nu au fost terminate licitatiile la timp din vina primariilor. Ba ca ministerul e vinovat. La fel ca in orice alta situatie asemanatoare, vina se arunca din carca in carca pana se face pierduta in istorie si toata lumea e iar vesela si multumita ca elevii romani sunt la locul lor in banci. Care banci mai au putin si se transforma in rasina. Asta daca nu se trezesc cu una bucata tavan pe ele si pe elevi, implicit.

Din pacate sistemul de invatamant nu s-a schimbat deloc aproape. In afara de eliminarea testelor nationale, pe care o consider poate cea mai buna masura luata in ultimii ani in acest sector, toate-s vechi si noi-s toate. Acelasi Bac rasuflat pentru care toti invata pe de rost ca niste roboti, aceleasi materii invechite si fara aplicatie aproape, din ce in ce mai putine ore de sport si, in general, din ce in ce mai slabe generatii de elevi. Am remarcat acest lucru inca de acum 3 ani. Putini copii mai iau in serios procesul educational. Si nu pot spune in nici un caz ca eu am fost cheie de biserica sau ca am fost un elev silitor. Departe de mine asta. Dar am stiut ca totusi unele lucruri imi vor fi de folos in viata. In momentul de fata cel mai bun exemplu care imi vine in minte pentru a-mi sustine afirmatia legata de prostia crasa a noilor generatii este o afirmatie facuta de o eleva de liceu la intrebarea „Ce inseamna sa fii cool?”; raspunsul a fost unul foarte la obiect: „Sa ai un telefon cu MP3, o masina puternica si bani ca sa iesi in oras in fiecare zi”... sincer... no comment...

Iar peste doua saptamani incepe noul an universitar... nu mai sunt boboc... dar si facultatea a ajuns o bataie de joc si o metoda de a obtine o diploma care, de multe ori, face diferenta intre doi oameni, dar doar pe hartie caci in realitate...