
Insa, ca de obicei, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In primul rand, nedorind sa platesc 15 lei pe un bilet am preferat sa cumpar revista "Top Gear" care, in numarul din septembrie, oferea in pret si o invitatie la SIAB. Singura diferenta era ca aceasta invitatie nu imi asigura si transportul, asa cum biletul obisnuit o facea. In cazul in care doresti sa vii la bordul masinei personale pretul parcarii este acelasi ca si al unui bilet - 15 lei (pe langa bilet, normal). Asa ca as trebuit sa apelez la un microbuz din Piata Presei Libere. Bun... pana aici toate bune si frumoase, mi-am zis eu. Numai ca un simplu drum pana la fostul Metro Otopeni a durat nici mai mult, nici mai putin, de 1 ora. Si ganditi-va ca vorbim de aproximativ 10 km...
In cele din urma microbuzul ne debarca in fata Salonului iar eu deja imi imaginam bolizii si conceptele care, din pacate, imi ramasesera in minte de la Salonul Auto din Frankfurt de acum cateva saptamani. Nu, nu am fost acolo, doar am privit la TV si in ziare. Accesul in perimetrul salonului se face foarte usor deoarece angajatii de la paza nu se mai obosesc nici macar sa verifice originalitatea biletelor sau invitatiilor, multumindu-se sa le rupa in doua. Primul lucru care m-a dezamagit a fost faptul ca expozitia propriu-zisa este organizata in 3 corturi uriase. Din care climatizarea cam lipseste, la fel ca si orice sursa de mancare, doar sucul avand drept de achizitionare, la pretul de 4 lei, jumatatea, normal.
Timp de 3 ore si jumatate am analizat, pozat si admirat toate „jucariile” cu 2 si, respectiv, 4 roti. Si am ramas cu adevarat impresionat de foarte putine exemplare: BMW M3, pe care l-as cumpara in prima clipa in care mi-as permite sa il intretin, Mercedes S-Guard, cu un pret de referinta de 500.000 de euro, dar simplul fapt ca este blindat justifica pretul exorbitant, Ford Iosis X, incaltat cu jante Borbet de 20 de toli si, in nici un caz in ultimul rand, Honda Civic Type R, al carui bord este, cred, transpus din vreun MIG.
In aceste 3 ore si jumatate am transpirat ca un porc si nu am depus nici un efort fizic, in afara de luptele de gherila pentru o poza mai buna, si am reusit performanta de a face 400 de poze... A urmat proba de foc... intoarcerea acasa. Pentru a prinde un loc intr-unul din microbuze a trebuit, la propriu, sa ne luptam cu ceilalti vizitatori ai SIAB-ului, la fel de inconstienti ca si noi incat sa nu isi cumpere bilet cu transport inclus.
Per total, la final, dupa experienta SIAB 2007 am ajuns la aceeasi concluzie dintotdeauna: Romania duce lipsa de organizare si de oameni capabili sa rezolve problema asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu