De ce sa nu faci Revelionul in Romania

Din enorm de multe motive. In primul rand din cauza preturilor uriase si a dorintei romanesti de imbogatire subita. Am fost astazi la Romexpo cu scopul de a degusta vinuri... si de a realiza un reportaj-tema pentru facultate. Dupa ce mi-am terminat treaba in zona bahica am ales sa vizitez si restul expozitiilor care sunt in paralel cu aceasta de bauturi.

Zis si facut. Am ajuns prima data la tehnica militara, acolo unde accesul se facea doar pe baza de invitatie sau legitimatie. Cum acreditare de presa nu aveam, iar a ma duce sa o ridic de la biroul de presa nu imi era la indemana, am ales sa las nebifata aceasta expozitie si sa ma delectez cu elicopterul de politie german si cu tancurile romanesti. Oare care credeti ca arata cel mai bine?

Ajung usurel in pavilioanele unde se desfasoara ExpoTurism. Primul lucru care imi sare in ochi este Dezbracatu' care, impreuna cu Pustiu', faceau turul expozitiei, cautand urmatoarele "victime" pentru reportaj. Dupa aceea m-am hotarat sa iau orice oferta de petrecere de revelion pe care o gaseam. Prima firma de turism imi spune ca nu are oferte din Romania, dar ca imi poate asigura un sejur de vis prin alte tari. Ok... iau o oferta de pret si constat ca, intr-adevar, un sejur de 7 zile prin Viena, ce-i drept fara haleala, dar cu transport inclus, ajungea pe undeva pe la 350 - 400 de euro, diferenta facand-o numarul de stele al hotelului care urmeaza sa iti fie casa pentru vreo 6 nopti.

Pana sa ajung la un stand care oferea si Revelioane prin plaiurile mioritice, mai colectez Thailande, Dubai-uri sau chiar Florida. Toate, la preturi "modice: de pe la 600 de euro in sus. In fine ajung si la un stand care avea oferte de trecut pragul unui nou an si in tara. Mai precis la Predeal. Cea mai ieftina camera costa, pe noapte 50 de euro. De persoana, logic. Hai sa facem un calcul: 50 x 6 nopti= 300 de euro. Hopa... deja mai pun si banii de mancare si de drum si de alte alea si mai bine ma duc la Viena, unde in pret am inclus si un fenomenal concert de An nou al orchestrei vieneze... La Predeal ii am inclusi pe Salam si pe De Vito... tot un fel de concert si asta pana la urma, nu? Nu m-as mira sa aud vreo manea remixata pe ritm de "jingal belz".

Dar lovitura de gratie a fost pretul unei "oferte" de 4 nopti si 5 zile, tot de la Predeal, dar la un stabiliment de 4 stele. Nici mai mult, nici mai putin... tineti-va bine (si nu exagerez cand zic sa va tineti bine), 5.200 de euro!!! Tot de persoana. Oare in banii astia ce intra? 20 de gagici in fiecare ora? Masaj cu ciocolata elvetiana? Bai in suc de ananas? Ce dracu'?? Hai sa fim seriosi. Si ne mai intrebam de ce se duce naibii turismul romanesc. Pai de banii astia se duce un cuplu linistit, cu all-inclusive, tocmai in Bali. 8 zile si 7 nopti. Cu avionul. Cu mancare. Cu tot ce vrea sufletul lor inclus.

Trecand peste acest soc emotional am degustat o portie de spaghete milaneze facute ad-hoc de un bucatar meserias si am continuat plimbarea prin zona de sport si agrement. Nimic deosebit aici. Multi muschi si putina minte. Afara deja se facea noapte iar frigul se lasase mai aprig decat Gigi Becali asupra lui Hagi.

Am plecat de la Romexpo cu senzatia ca cei 6 lei dati pe biletul de intrare au meritat cu varf si indesat. Macar pentru spaghete si pentru atacul de cord pe care era sa mi-l provoace oferta de Revelion de la Predeal. Care cred ca incepe sa semene cu un Saint Moritz carpato-danubiano-prostic. Avanti romanasi idioti. Si in cativa ani o sa ajungeti sa vanati turistii romani la fel de aprig precum Chiuariu pe Tulus. La dracu cu dorinta voastra de imbogatire subita!!!

Cum a fost distrus SIAB-ul...

Am asteptat jumatate de an sa aiba loc SIAB. Pentru cine nu stie, ma refer la Salonul International Auto Bucuresti. Fiind fanatic al orice are de la 2 roti in sus si un motor nu concepeam sa lipsesc de la asemenea eveniment. Care, teoretic, fiind si organizat o data la 2 ani, trebuia sa prezinte cele mai noi modele, descoperiri si inovatii tehnice din domeniul automobilistic.

Insa, ca de obicei, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In primul rand, nedorind sa platesc 15 lei pe un bilet am preferat sa cumpar revista "Top Gear" care, in numarul din septembrie, oferea in pret si o invitatie la SIAB. Singura diferenta era ca aceasta invitatie nu imi asigura si transportul, asa cum biletul obisnuit o facea. In cazul in care doresti sa vii la bordul masinei personale pretul parcarii este acelasi ca si al unui bilet - 15 lei (pe langa bilet, normal). Asa ca as trebuit sa apelez la un microbuz din Piata Presei Libere. Bun... pana aici toate bune si frumoase, mi-am zis eu. Numai ca un simplu drum pana la fostul Metro Otopeni a durat nici mai mult, nici mai putin, de 1 ora. Si ganditi-va ca vorbim de aproximativ 10 km...

In cele din urma microbuzul ne debarca in fata Salonului iar eu deja imi imaginam bolizii si conceptele care, din pacate, imi ramasesera in minte de la Salonul Auto din Frankfurt de acum cateva saptamani. Nu, nu am fost acolo, doar am privit la TV si in ziare. Accesul in perimetrul salonului se face foarte usor deoarece angajatii de la paza nu se mai obosesc nici macar sa verifice originalitatea biletelor sau invitatiilor, multumindu-se sa le rupa in doua. Primul lucru care m-a dezamagit a fost faptul ca expozitia propriu-zisa este organizata in 3 corturi uriase. Din care climatizarea cam lipseste, la fel ca si orice sursa de mancare, doar sucul avand drept de achizitionare, la pretul de 4 lei, jumatatea, normal.

Timp de 3 ore si jumatate am analizat, pozat si admirat toate „jucariile” cu 2 si, respectiv, 4 roti. Si am ramas cu adevarat impresionat de foarte putine exemplare: BMW M3, pe care l-as cumpara in prima clipa in care mi-as permite sa il intretin, Mercedes S-Guard, cu un pret de referinta de 500.000 de euro, dar simplul fapt ca este blindat justifica pretul exorbitant, Ford Iosis X, incaltat cu jante Borbet de 20 de toli si, in nici un caz in ultimul rand, Honda Civic Type R, al carui bord este, cred, transpus din vreun MIG.

In aceste 3 ore si jumatate am transpirat ca un porc si nu am depus nici un efort fizic, in afara de luptele de gherila pentru o poza mai buna, si am reusit performanta de a face 400 de poze... A urmat proba de foc... intoarcerea acasa. Pentru a prinde un loc intr-unul din microbuze a trebuit, la propriu, sa ne luptam cu ceilalti vizitatori ai SIAB-ului, la fel de inconstienti ca si noi incat sa nu isi cumpere bilet cu transport inclus.

Per total, la final, dupa experienta SIAB 2007 am ajuns la aceeasi concluzie dintotdeauna: Romania duce lipsa de organizare si de oameni capabili sa rezolve problema asta.

Yahoo este de cacat. Asta stim de mult. Mai nou se pare ca pana si statusul messengerului e pe masura idioteniei Yahoo. Daca vrei sa scapi de limitarea de 40 de caractere a unui status instaleaza acest patch, facut de un roman, si atat. Trebuie doar sa ai mess-ul complet inchis. 

http://pdcbox.gotdns.com/y_statusFix.zip

Muzica romaneasca... exista?

Acest articol reprezinta etapa a doua a concursului de bloguri. Daca iti place intra si lasa-mi un vot.

http://bloggeri.ro/2007/09/30/muzica-romaneasca-exista.html

De multe ori stau si ma intreb daca exista cu adevarat. Si imi dau seama ca DA! Atata timp cat vor exista formatii care vor dori si care vor si face, in primul rand, muzica INSTRUMENTALA adevarata si, in al doilea rand, versuri care sa „imbrace” adecvat tema sonora putem spera la muzica autohtona de valoare.

Nu vreau sa fac din acest articol unul anti-manele. Nu mi se pare corect. Atata timp cat gusturile nu se discuta, nici eu nu vreau sa fiu partinitor. Fiecare cu ce ii place. Pentru ca unul poate veni sa imi spuna ca Adi De Vito e genial iar altu’ spune ca idealul lui in viata e sa ajunga precum Elvis. In momentul de fata prea putini fac muzica reala. Majoritatea melodiilor sunt loop-uri electronice, in timp ce formatiile care sunt cu adevarat interesate de instrumente sunt considerate underground.

Din fericire, in ultimul an o multime de formatii celebre au hotarat sa ne cante si incante. Incepand de la Jennifer Rush si pana la cele doua mari festivaluri (B’Estival si CokeLive) care au reunit adevarati monstri sacri pe scenele lor (iar istoricul recital in duo Marilyn Manson – Alice Cooper este poate cel mai bun exemplu in acest sens), Romania a vazut concerte adevarate. Si care, desi nu ieftine, au cam avut „casa inchisa”. Semn ca romanul a inceput sa inteleaga ca muzica buna costa dar merita.

Toate posturile TV promoveaza asiduu cate o vedete, doua, care au dat mai multi bani in acest sens. Din pacate, trupele bune, lipsite insa de fonduri, sunt lasate pe la usile caselor de productie cu demo-urile in mana pana cand vreun producator se plictiseste de Andreea Balan, Keo sau Pepe si le da o sansa. Si chiar daca nu toti ajung sa guste celebritatea si faima unor adevarate staruri ale muzicii, din cand in cand apar si adevaratele „stele”. Care stiu ce inseamna sa pleci de jos si de aceea niciodata nu vor avea nasul pe sus si vor munci pentru fiecare single ca pentru primul.In momentul in care publicul cere se va gasi cineva care sa ofere.

Romania are, ca si in fotbal, valori muzicale nedescoperite din cauza coruptiei si a interesului personal care de cele mai multe ori primeaza calitatii. Dar, pentru fiecare 50 de false vedete, va exista mereu o adevarata valoare care sa le eclipseze in orice imprejurare.